Zoso si Comisarul Moldovianu in Berlin
Dupa cateva ore de pedalat, Zozo sosi la locatia targhetata. Berlin-ul era exact in fatza. Impunator. Intunecat. Cateva lunimi la coltzuri. Inconjurat de ceata si mirsuri pestilentiale. In jurul Berlin-ului se invarteau indivizi dubiosi, imbracati in piele si fumand chistoace, cautand in tomberoane. Asta nu era bine. In tomberoane era cea mai importanta informatie.
Acum Zozo putea citi clar, caci statea exact in fata obiectivului: Berlin- Friendly Gay Bar.
Unduindu-si coapsele si aprinzandu-si un trabuc din colectia Monica Lewinsky, Zozo intra in bar cu aerul unui consumator regulat. Muzica bubuia, "Go West". Niste tipi imbracati in calugarite ii dadura tarcoale imediat: "Lesby, o limba la fata?", "O rama la doamna?", "Sa te servesc cu o shwaorma defolita, honey?". Ii ignora la fel cum facea si cu sapunul din baie.
Pe Zozo o interesa contactul. Omul de contact. Singurul lucru care conta acum in lumea asta era Comisarul. Incepu sa miroasa aerul si il detecta imediat pe Comisar. Zacea intr-un coltz, invelit de umbra conspirativa a spionilor de mare clasa. Moldovianu purta ponosita-i jeaca di pieli si tricoul negru jegos. Era calitatea lui. Singura. Mirosul inconfundabil de branza si peste. Se apropie incet de masa lui. Moldovianu bea bere ieftina si cafea de naut. Negocia pretul pe ora cu 2 insi care erau imbracati in piele si sarme:
- Trei euroi e cam putin, baieti. La pretul asta va fac numai oral si va arat parul de pe spate. Mai urcati si voi, am familie acasa, vreau sa imi cumpar un halat de plush, se poate, mai? Sunt om serios!
Zozo miroasea a naftalina, ultima editie Coco Canal5. Mirosul asta il facu pe Comisar atent. Ridica dintr-o nara, ca atunci cand priza Ariel, singurul detergent care il facea sa se simta liber.
Ragai subtil si baietii se ridicara de la masa, tinandu-se de burti si nas.
Zozo se aseza la masa cu miscarile languroase ale unui muncitor iesit din tura de noapte de la mina Rovinari. Dupa 5 minute ajusese pe scaun si sopti suav:
- Vomit! Instalatia de biogaz e defecta si mancasem iahnie de fasole ieri. Am dormit in masina, sper ca nu se simte nimic.
- Nu, draga Zozo, spuse Moldovianu, incercand sa ignore aburii emanati de Zozo, care lasase traseu pe unde trecuse. Ma bucur ca te vad, imi era dor de limba ta.
- Ah, nu, azi nu pot! Azi am venit cu misiunea.
- Misiunea? Tu stii in ce hal sunt? Am o problema existentiala, sunt pe punctul de a ceda.
Moldovianu incepe sa planga:
- Zozo, tu stii ce viata chinuita am avut eu? Am reusit sa ma ridic acum, dar stii ce greu am tras-o io? De mic omu am tras la pilit shaibe.
Dar aveam o viziune: se facea ca cum stau noaptea in fata unor ecrane pline de femei goale si eram incins cu vreo 3 curele cu etichetele pe ele: de vanzare.
Scoase poza si ii arata:
- Uite, aici eram la cununie. Sunt amarat. Costumul asta nu ma prinde, eu port piele, curele de piele, adidasi de piele, piele de piele. Imi iubeam halatul de sudor, piele de taur spaniol, piele arsa, il strangeam in mana mea de sculier matritier si il miroseam in fiecare noapte. Iar acum, uite, ma targuiesc cu poponarii astia pentru o ora! Eu, care aveam la dispozitie toate cablurile si cablam totul, acum ma rog de ei pentru sentimente de iubire cu vaselina.
Zozo, in tinerete am ars pentru o cauza, luptam cu injustitia. Voiau sa puna monopol pe bere. Dusmanii. Dar am avut valoare. Nu am cedat. Facusem acasa depozit de sticle de bere, era secretul meu. Era colectia meaaa! M-au gasit. Ma turnase un iubit. Au gasit si posterul meu cu Mircea Badea in shpagat si chiloti de piele. Am ajuns direct in parnaie, avocatii mei internationali nu au avut bani de taxe de viza pentru Romania. Am trait in mizerie intr-o celula, parnaie cat incape, apoi am iesit pentru ca am turnat si eu pe unul. Dar a inceput razboiul civil, bombe, schije, operatii pe viu, scos schije, sarit cu parasuta in Bahlui, salvat de delfini.
Am dormit in morga, Zozo, in fiecare noapte am plans cate 10 minute in baie, uitandu-ma la pielea pulii mele...eu am suferit viata asta cum nimeni nu stie! Am mancat multa varza si fasole si am sapat la Canal, iar acu...unde am ajuns? Ma forteaza sa scriu pe blog liberalii astia, sa ii apar si sa le fac reclama mascata...Asta nu e viata, mai bine ma arunc de pe bloc.
Zozo incepuse sa se excite la povestea lui Moldovianu, mai ales cand a pomenit de morga si parashuta. Toata viata lui Comisaru era un fetish. Abia astepta sa ii arate oja de care era asa de incantata....va urma. Desigur, personajele sunt complet imaginare.
Acum Zozo putea citi clar, caci statea exact in fata obiectivului: Berlin- Friendly Gay Bar.
Unduindu-si coapsele si aprinzandu-si un trabuc din colectia Monica Lewinsky, Zozo intra in bar cu aerul unui consumator regulat. Muzica bubuia, "Go West". Niste tipi imbracati in calugarite ii dadura tarcoale imediat: "Lesby, o limba la fata?", "O rama la doamna?", "Sa te servesc cu o shwaorma defolita, honey?". Ii ignora la fel cum facea si cu sapunul din baie.
Pe Zozo o interesa contactul. Omul de contact. Singurul lucru care conta acum in lumea asta era Comisarul. Incepu sa miroasa aerul si il detecta imediat pe Comisar. Zacea intr-un coltz, invelit de umbra conspirativa a spionilor de mare clasa. Moldovianu purta ponosita-i jeaca di pieli si tricoul negru jegos. Era calitatea lui. Singura. Mirosul inconfundabil de branza si peste. Se apropie incet de masa lui. Moldovianu bea bere ieftina si cafea de naut. Negocia pretul pe ora cu 2 insi care erau imbracati in piele si sarme:
- Trei euroi e cam putin, baieti. La pretul asta va fac numai oral si va arat parul de pe spate. Mai urcati si voi, am familie acasa, vreau sa imi cumpar un halat de plush, se poate, mai? Sunt om serios!
Zozo miroasea a naftalina, ultima editie Coco Canal5. Mirosul asta il facu pe Comisar atent. Ridica dintr-o nara, ca atunci cand priza Ariel, singurul detergent care il facea sa se simta liber.
Ragai subtil si baietii se ridicara de la masa, tinandu-se de burti si nas.
Zozo se aseza la masa cu miscarile languroase ale unui muncitor iesit din tura de noapte de la mina Rovinari. Dupa 5 minute ajusese pe scaun si sopti suav:
- Vomit! Instalatia de biogaz e defecta si mancasem iahnie de fasole ieri. Am dormit in masina, sper ca nu se simte nimic.
- Nu, draga Zozo, spuse Moldovianu, incercand sa ignore aburii emanati de Zozo, care lasase traseu pe unde trecuse. Ma bucur ca te vad, imi era dor de limba ta.
- Ah, nu, azi nu pot! Azi am venit cu misiunea.
- Misiunea? Tu stii in ce hal sunt? Am o problema existentiala, sunt pe punctul de a ceda.
Moldovianu incepe sa planga:
- Zozo, tu stii ce viata chinuita am avut eu? Am reusit sa ma ridic acum, dar stii ce greu am tras-o io? De mic omu am tras la pilit shaibe.
Dar aveam o viziune: se facea ca cum stau noaptea in fata unor ecrane pline de femei goale si eram incins cu vreo 3 curele cu etichetele pe ele: de vanzare.
Scoase poza si ii arata:
- Uite, aici eram la cununie. Sunt amarat. Costumul asta nu ma prinde, eu port piele, curele de piele, adidasi de piele, piele de piele. Imi iubeam halatul de sudor, piele de taur spaniol, piele arsa, il strangeam in mana mea de sculier matritier si il miroseam in fiecare noapte. Iar acum, uite, ma targuiesc cu poponarii astia pentru o ora! Eu, care aveam la dispozitie toate cablurile si cablam totul, acum ma rog de ei pentru sentimente de iubire cu vaselina.
Zozo, in tinerete am ars pentru o cauza, luptam cu injustitia. Voiau sa puna monopol pe bere. Dusmanii. Dar am avut valoare. Nu am cedat. Facusem acasa depozit de sticle de bere, era secretul meu. Era colectia meaaa! M-au gasit. Ma turnase un iubit. Au gasit si posterul meu cu Mircea Badea in shpagat si chiloti de piele. Am ajuns direct in parnaie, avocatii mei internationali nu au avut bani de taxe de viza pentru Romania. Am trait in mizerie intr-o celula, parnaie cat incape, apoi am iesit pentru ca am turnat si eu pe unul. Dar a inceput razboiul civil, bombe, schije, operatii pe viu, scos schije, sarit cu parasuta in Bahlui, salvat de delfini.
Am dormit in morga, Zozo, in fiecare noapte am plans cate 10 minute in baie, uitandu-ma la pielea pulii mele...eu am suferit viata asta cum nimeni nu stie! Am mancat multa varza si fasole si am sapat la Canal, iar acu...unde am ajuns? Ma forteaza sa scriu pe blog liberalii astia, sa ii apar si sa le fac reclama mascata...Asta nu e viata, mai bine ma arunc de pe bloc.
Zozo incepuse sa se excite la povestea lui Moldovianu, mai ales cand a pomenit de morga si parashuta. Toata viata lui Comisaru era un fetish. Abia astepta sa ii arate oja de care era asa de incantata....va urma. Desigur, personajele sunt complet imaginare.