Sunday, May 31, 2009

Absent fara a lipsi

Jean Claude Van Damme a avut un vis, de mic. Sa le-o dea in freza altora. Si, daca se poate, in alta tara. Tara lui era prea mica. Asa ca a plecat in Canada. Si s-a facut, ca toti intelectualii, taximetrist. Prin Montreal. Dar acolo erau tot felul de magrebieni habardani care-o ardeau cu parul in nas. Deci, logic, si-o luau in bostanarie de la Jean. Si tot batandu-se el asea cu arabetii taximetristi, l-a remarcat un producator de filme si l-a chemat sa dea o proba, saracu'. A dat si a inceput sa filmeze prin State. Printre filmele lui cu accent frantuzesc a fost si cel tradus de Irina Nistor cu "Absent fara a lipsi".
Ei bine, fusei si io un pic absent din peisaj, dar nu ati scapat asea usor de mine.
Adica de ce luai io pauza de-o luna? A, ca sa crape dusmanii. Aia de-i freaca grija de mine. Aia care ma cauta si nu ma gasesc si spumega cu farfuria sub barbie. Aia de-si pun familia, inclusiv pe tata socru sa-mi scrie mailuri de rugaciuni s-o las mai moale ca face copilu' fiere amara, icter.
Dusmanii au avut acum ocazia sa se laude ca cica n-as mai scrie nimic despre ei. Mama lu visurat nu a dormit ea prea bine ca nu am scris iar despre fiul ei ratacitor si fara dinti in gura daca-l intalnesc, si nici zoso nu se simte el prea bine. Dar stati linistiti, fratiorii mei, m-am intors.
Pai fusei, mandro, prin lume, printre care iar London, ca tare-i fain pe-acolo si mult frecus pe Heathrow ala, de ne descaltatera pe toti ca pe niste musafiri la intrare si apoi ne scoasera si curelele de parca voiau si sex controlorii ala. Asta la plecare, asa in semn de ramas bun. Frumos tratament. Adica, au ei o scuza ca niste tampiti arabi barbosi au frecat-o la cald pina s-a inrosit si au cujetat ca ei ar rasturna capitalismul daca s-ar urca, bre, in aveoane sa le prabuseasca apoi. Adica neste barbosi cu niste cutzite de taiat hartie au bagat groaza-n englejoi si americoi. Si asea tare se speriera astia de-au decis ca de acu ne dezbraca pe toti la curu' gol cand urcam in aveoanele lor vechi de 20 de ani. Au gasit deci un motiv ca sa umileasca toti calatorii fara barba. De parca le-am face o favoare sa zburam cu avionul lor.
Nu ma mai apuc acum sa vorbesc de Patriotic Act si de imbecilitatile enorme de acolo...printre care si aceea cu dreptul autoritatilor americane de a retine orice persoana timp de 72 de ore fara a i se aduce la cunostinta nici o acuzatie. Timp in care este supusa interogatoriului fara drept la aparator sau telefon...altadata despre asta.
Din pacate pentru mentalul meu, aterizai un pic si prin Bucale, cu niste treaba europeana, nu sa-l caut pe zoso cel urat. Nu m-am dus pe la Gara de Nord unde stiu ca-si duce el veacul, printre vanatorii de cadavre. Dupa ce-am vomitat aerul bucurestean, am fugit repede pe-acasa.
Nu-i nimic, next time dau mana si cu dusmanii. Nici nu-or stii ce accelerat a trecut prin gura lor.
Ca sa moara de ciuda "Clanul" dusmanilor blegariti am sa le spun ca am mers la clasa aia unde 4 stewardese personale te indoapa de lobsteri, homari, sushi, bloody mary, si dom perignon 1998, lucru pe care dusmanii l-au vazut numa prin filmele americane.
Dragi dusmani, asta e, daca va intreaba mamicile voastre, diferenta intre noi. Voi comentatzi din trenul personal spre Deva, pe cand eu beau o tequila la first class in B767 si traiesc unde voi doar visati. Sorry, boys, someone has to lose...

No comments: