Friday, July 17, 2009

Divortul in Canada

1 din 2 cupluri divorteaza in Canada, tara libertatii neintelese si libere. Nu se mai opresc cercetatorii din cautat cauzele acestui fenomen de masa. O cauza ar fi ca aceasta populatie canadiana e de fapt o natiune de emigranti. Fiecare cu cultura lui, venind aici si dand de cu totul alte reguli si alta societate libertina. Toti suferind de depresia adaptarii, sindromul dezradacinarii si de dorul mascat de tara mama. Oricat de naspa ar fi in China si Gabon, tot imigrantul ofteaza seara dupa o amintire.
Cand se emigreaza in cuplu, problemele care in tara nu erau evidente, se ivesc acum. Apar brusc schimbari majore ale prioritatilor, nevoile primare fiind satisfacute, iar universul oportunitatilor devenind mult mai amplu. Fiecare incepe sa vrea altceva, vin si probleme financiare, normale intr-o societate bazata pe credit si nu pe economii. Sau pur si simplu, alte tentatii, un barbat mai bogat si mai implinit decat amaratul de sot immigrant, o pustoaica mai frageda si fara obligatii...Bun, si cuplul se cearta si divorteaza. Ceea ce nu se intelege in societatea asta este ca nu intotdeauna divortul este solutia cea mai buna. Femeia ia casa, banii, cardurile si 1 masina, barbatul primeste interdictie de a se mai apropia de femeie, casa etc. Asta e viata. In cel putin 1 caz tatal nu are acces la copii decat 1 data pe luna, desi plateste pensie alimentara si rata la casa (ca e pe actele de cumparare a casei). Iar in casa lui sta acum fosta cu un negru mare care pleaca doar cand tre sa apara tatal sa-si vada copii. Cum se simta acel barbat?...cam naspa sa duci de astea, nu? tu sa platesti si negrul sa impinga...
Cea mai grava problema e ca raman niste copii de-aiurea. Si asa se ajunge la fenomenul de single parent, mai special la single mother. Care isi creste copii fara autoritatea unui barbat. Fatherless se numeste problema, si e intalnita des in cadrul comunitatii de culoare. Din cauza lipsei de autoritate, micutii nu pot fi controlati, si ajung sa apartina unor gangs, unde autoritatea e exercitata prin metode, hm, de trib. Copii comit talharii doar ca sa isi afirme pozitia ierarhica in gasca. Dar unii din acesti copii fara tati devin foarte efeminizati, e-sensibili, emos, unii se transforma in niste cocote sau ajung gays. Ca societatea permite. Inca din scoala primara li se spune si baieteilor ca pot opta intre un iubit sau o iubita. Simplu.
Ideea e ca ajung niste copii fara nici o vina sa isi distruga vietile doar pentru ca parintii au divortat cand ei erau mici si nu puteau face nimic. Acum societatea a inceput sa ia masuri. Mai ales dupa decenii de feminism dus la extreme. Si dupa ce s-a constatat ca indemnul "ia-ti un avocat si distruge-ti fostul partener" nu aduce avantaje decat avocatilor...Asa ca s-a ajuns la situatia in care unii avocati devin consilieri si mediatori intre parteneri ca sa aiba copii un tata si o mama langa ei. Adica se divorteaza, dar pentru binele copiilor parintii se viziteaza (si inghit in sec, dar trebuie sa o faca). Conceptul se numeste collaborative divorce. E un divort neagresiv, cica. De parca ar fi ceva fain. Se spera ca asa copii nu vor simti de fapt lipsa celor 2 parinti. De fapt implica mai mult de 1 avocat. Participa si consilieri familiali, consilieri finaciari, consilieri pentru copii sa treaca mai usor procesul de separare, divorce coaches...insa se evita sa se ajunga in Curte, unde oricum devine mai scump si mai stresant. insa cu atatea echipe de antrenori si sfatuitori..care nu lucreaza pe gratis...parca mai bine nu ar divorta nimeni, nu?

No comments: