Mancare prin Toronto. Azi: aripioara de rechin

Azi m-a prims foamea pe cand eram intr-unul din cele trei cartiere chinezesc din Toronto. Am intrat intr-un restaurant de-al lor. Spre deosebire de Romania, unde mancarea chinezeasca e un lux, aici e una din cele mai ieftine. Asadar am decis sa iau renumita supa de apripioara de rechin. Doar sa gust, ca nu prea ma arunc la "delicatesele" lor prea tare. In Toronto veti putea inca manca aceasta delicatesa: aripioara de rechin. In multe alte tari este interzisa prepararea de mancare din aripioare de rechin, pentru ca e un masacru al acestui feroce animal. Multe tari condamna Canada ca permite inca servirea acestu fel de mancare. Dar supa e chiar buna. "Shark fin soup with vegetables" am avut deci felul intai. M-a servit o tanti care nu intelegea nimic in engleza, asa ca am avut nevoie de un interpret ca sa ii cer piperul. Carnea de rechin e buna, un pic cu zgarci, gust fin de peste si aduce un pic si a pork. Ceea ce m-a determinat sa servesc un fel doi porcin: "Sweet and sour Pork backribs". O portie mare si carnea facuta delicat, imbibata de sucul dulce acrisor. La final am servit 6 sushi dynamite, cu ginger, wasabi si soya sauce. Nu cu mustar cum dau taranii aia in romania. Auzi, mustar la sushi!!! Asta numai in Romania am mai pomenit! Acolo daca ii intrebi de ginger and wasabi zic ospatarii ca ii injuri.
Am baut un bubble tea si am plecat in Little Italy, pe College Street, sa imi iau si desertul, o placinta italiana cu fragi si ciocolata.
Cam asa se mananca in Toronto, un oras foarte international ca mancare. E un aspect deosebit pentru care inca sunt in orasul asta multicultural. Poti manca mancarea fiecarei natii.
Iar bucataria romaneasca am remarcat-o a fi una grasa: sarmale, sosuri cu ulei mult, rantash, cade greu uneori. Nu poti manca mereu atata gras. Chiar si grecii au mancare mai sanatoasa. Apropo de sarmale, sa stiti ca nu suntem singurii din lume care avem asa ceva. Turcii au si ei, le zice sarmali sau dolma, si o mananca cu smantana si lamaie. Egiptenii si libanezii au si ei sarmale, tot dolma le zice si le fac in vitza de vie. La fel si turcii.
Iar mamaliga cred ca deja ati auzit de la fratii italieni ca ii spun polenta.
Cu totul altceva e bucataria thailandeza. Dar despre asta, altadata.