Opera in Romania
Adica ma vedeati pe mine rockerul metallist sa sar la concerte de opera?
Nu am mai fost la opera de prin anii '80, cand profa de muzica, sotia (sau fosta) unui renumit tenor, se chinuia sa ne educe spiritual pe la concerte. Pentru ca la orele de clasa eram prea ocupati sa scuipam
pe discul de vinil ca sa se distorsioneze vocea sau sa se intepeneasca acul pick-up-ului. Cand ne plictiseam pur si simplu scoteam scula din priza. Profa, saraca, punea pick-upul pe ultima banca, randul din mijloc. Noi astia nebunii stateam in penultima banca, randul din mijloc. Normal ca ne izbeam cu spatele in banca, sa sara acul, normal ca eram dirijorii simfoniei si toti ochii si urechile erau pe noi. Normal ca sfarseam apoteotic in aplauzele clasei, in triumf, ca la spectacol. Am avut niste momente total deosebite in generala, cand inca traiam in cel mai adanc comunism, plin de incorsetarile tampite si absurde acum. Dar atunci alta viata era de neimaginat. A fost chiar o faza cand Rambo, un coleg fiu de preot, a aplicat peste tabloul multiubiuluitovarasconducator un poster cu Michael Jackson. A sunat de intrare si aveam ora cu profa de chimie, secretara de partid din scoala. A intrat tovarasa profesoara, liniste mormantala. Nu apucase nimeni sa ia posterul de pe muianul din Scornicesti. Rambo tremura in ultima banca ca un floc uscat cu feonul. Noi toti eram cu ochii pe tablou. Profa o fredona la catedra. Dar s-a ridicat si a pornit spre fundul clasei, cu spatele la tabla. Si dai cu nu stiu ce spunea ea acolo, si ajunge la capatul clasei se intoarce. Tot vorbea si..se orpreste brusc, cu cuvintele taiate. Pur si simplu puteai sa-i vezi gura cascata si ochii holbati si clipind des.
- Ce-i cu asta? Se confissccaaaaaaaa! Da-ti-l jos!
- Pe tovarsu'? sau pe Maical?
-Maine sedinta cu parintii! Sa iasa in fata cine a facut sacrilegiul asta! Ati patat onoarea scolii! Mandria orasului, nesimtitilor, se confiscaaaa!!!
Asta era profa noastra de chimie. La care chiuleam cat puteam dupa ce aveam cate 2 note. La o tura de chiul, cand aveam chimia, noi ne plimbam prin magazinele de sport, unde admiram ultimele aparitii de tenisi Dragasani si treninge de polsteren. Si cu cine dam noi nas in nas? Cu profa de chimie, care avea tocmai ora cu noi. Chiulea si ea, ce sa faca, daca avea clasa goala? A urmat iar o sedinta cu parintii, iar o urecheala...
Sa va mai spun si de profa de geogra? Aia arunca in noi cu creta si penare. Avea tinta buna. Daca nu ne nimerea, ne altoia pe tricepsi cu indicatorul ala de aratai pe harta bogatiile tarii noastre dragi.
Iar profa de muzica...ne ducea ea la concerte, sa se faca planul de spectatori cred. Ne duceau la teatrul national, dar s-au lasat de sportul asta dupa ce:
1. am aruncat cu o felie de paine cu gem in actorul care tot repeta ca un bou "ei, ash, parol!" si,
2. la o piesa am pocnit cu injectorul (un pistolas artizanal cu fosfor din varf de chibrit, mult indragit iarna mai ales) in timpul reprezentatiei "O noapte furtunoasa". A fost o surpriza si pentru o artista care a inceput sa urle ca o nebuna: AAaaaaaaa!!!! Am prins-o si noi intr-un moment cheie, de totala tacere.
Apoi a venit Militia si noi, ca niste mici paraciosi, am dat vina pe alti copii, de la alta scoala, mai rea.
Asa s-a terminat cu Teatrul National.
Apoi au decis sa ne duca la Casa de Cultura, dar cred ca s-au suparat artistii pe noi ca:
1. ii inganam mereu la replici, in cor. Turbau.
2. ii improscam in fatza la momentele cheie cu boabe de orez si cornete din tubermane. (Tubermanele erau niste tuburi de izolatie electrica din plastic pe care le furam de pe santierele de constructii si le lipeam cu "band izoler", si faceam cornete cu care trageam "la bulane la gagici". Asta daca nu eram prinsi de razboaiele intre blocuri, o treaba doar intre baieti.Cele mai periculoase cornete erau cele cu bold in varf. Erau mai greu de scos din ochi. Dar ieseau, la fel de usor ca scoabele din bold. Scoabele erau niste ace indoite, trase din prastie.) Bun, deci ceva cunostinte militare aveti cu totii acum.
Si ziceam de ultimul meu spectacol de opera. A fost intr-o frumoasa seara de iarna.
A fost de neuitat. Ce am uitat e titlul, dar oricum, e ceva celebru.
Era o opera italiana. Asta e sigur. Si erau 3 mari solisti, 2 barbati si 1 femeie. Cazul clasic, nu?
Stiu ca actiunea se petrecea intr-o epoca clasica, de aia spun clasic. Aveau niste haine de alea lungi, stufoase, bombastice, cu palarii cu pene in cap. Era opera anului.
Artistii - bine pregatiti. Pe subiect. Femeia - canta in romana (altceva nici nu stia) , unul din tipi in italiana, iar principalul, desigur, in rusa. Nu am inteles nimic din ce voiau sa ne spuna, desi ma straduiam. Dar nu prea puteam sa aud, ca-mi clantaneau dintii-n gura de frig. Bai frate, era un cancer in sala, ca stateam toti cu paltoanele si gecile pe noi si culmea, vantul batea dinspre scena spre sala. Dupa ce aproape m-am pisat pe mine de frig, mi-am zis ca in veci nu o sa ma mai vada astia la opera! Eu dadusem de Iron Maiden si ei ma puneau sa ascult cum rage un porc in rusa? si asta pe un cancer de -15 grade in sala?
Din fericire, la varsta aceea precoca nu descoperisem inca beneficiile culturii rusesti, adica nemuritoarea Vodca, care m-ar fi incalzit si m-ar fi invatat si rusa, si italiana, chiar si romana dintr-o dusca...si mi-ar fi tinut si de frig, iar acum as fi avut o amintire cu o urcare pe scena nud si o voma calda pe sufleor. Ceea ce i-ar fi prins bine, la frigul care era.
Deci, mie cand imi spui de opera, ma ia cu frigul in oase si cu limba rusa.
Dar...Cio cio San.
Nu am mai fost la opera de prin anii '80, cand profa de muzica, sotia (sau fosta) unui renumit tenor, se chinuia sa ne educe spiritual pe la concerte. Pentru ca la orele de clasa eram prea ocupati sa scuipam
pe discul de vinil ca sa se distorsioneze vocea sau sa se intepeneasca acul pick-up-ului. Cand ne plictiseam pur si simplu scoteam scula din priza. Profa, saraca, punea pick-upul pe ultima banca, randul din mijloc. Noi astia nebunii stateam in penultima banca, randul din mijloc. Normal ca ne izbeam cu spatele in banca, sa sara acul, normal ca eram dirijorii simfoniei si toti ochii si urechile erau pe noi. Normal ca sfarseam apoteotic in aplauzele clasei, in triumf, ca la spectacol. Am avut niste momente total deosebite in generala, cand inca traiam in cel mai adanc comunism, plin de incorsetarile tampite si absurde acum. Dar atunci alta viata era de neimaginat. A fost chiar o faza cand Rambo, un coleg fiu de preot, a aplicat peste tabloul multiubiuluitovarasconducator un poster cu Michael Jackson. A sunat de intrare si aveam ora cu profa de chimie, secretara de partid din scoala. A intrat tovarasa profesoara, liniste mormantala. Nu apucase nimeni sa ia posterul de pe muianul din Scornicesti. Rambo tremura in ultima banca ca un floc uscat cu feonul. Noi toti eram cu ochii pe tablou. Profa o fredona la catedra. Dar s-a ridicat si a pornit spre fundul clasei, cu spatele la tabla. Si dai cu nu stiu ce spunea ea acolo, si ajunge la capatul clasei se intoarce. Tot vorbea si..se orpreste brusc, cu cuvintele taiate. Pur si simplu puteai sa-i vezi gura cascata si ochii holbati si clipind des.
- Ce-i cu asta? Se confissccaaaaaaaa! Da-ti-l jos!
- Pe tovarsu'? sau pe Maical?
-Maine sedinta cu parintii! Sa iasa in fata cine a facut sacrilegiul asta! Ati patat onoarea scolii! Mandria orasului, nesimtitilor, se confiscaaaa!!!
Asta era profa noastra de chimie. La care chiuleam cat puteam dupa ce aveam cate 2 note. La o tura de chiul, cand aveam chimia, noi ne plimbam prin magazinele de sport, unde admiram ultimele aparitii de tenisi Dragasani si treninge de polsteren. Si cu cine dam noi nas in nas? Cu profa de chimie, care avea tocmai ora cu noi. Chiulea si ea, ce sa faca, daca avea clasa goala? A urmat iar o sedinta cu parintii, iar o urecheala...
Sa va mai spun si de profa de geogra? Aia arunca in noi cu creta si penare. Avea tinta buna. Daca nu ne nimerea, ne altoia pe tricepsi cu indicatorul ala de aratai pe harta bogatiile tarii noastre dragi.
Iar profa de muzica...ne ducea ea la concerte, sa se faca planul de spectatori cred. Ne duceau la teatrul national, dar s-au lasat de sportul asta dupa ce:
1. am aruncat cu o felie de paine cu gem in actorul care tot repeta ca un bou "ei, ash, parol!" si,
2. la o piesa am pocnit cu injectorul (un pistolas artizanal cu fosfor din varf de chibrit, mult indragit iarna mai ales) in timpul reprezentatiei "O noapte furtunoasa". A fost o surpriza si pentru o artista care a inceput sa urle ca o nebuna: AAaaaaaaa!!!! Am prins-o si noi intr-un moment cheie, de totala tacere.
Apoi a venit Militia si noi, ca niste mici paraciosi, am dat vina pe alti copii, de la alta scoala, mai rea.
Asa s-a terminat cu Teatrul National.
Apoi au decis sa ne duca la Casa de Cultura, dar cred ca s-au suparat artistii pe noi ca:
1. ii inganam mereu la replici, in cor. Turbau.
2. ii improscam in fatza la momentele cheie cu boabe de orez si cornete din tubermane. (Tubermanele erau niste tuburi de izolatie electrica din plastic pe care le furam de pe santierele de constructii si le lipeam cu "band izoler", si faceam cornete cu care trageam "la bulane la gagici". Asta daca nu eram prinsi de razboaiele intre blocuri, o treaba doar intre baieti.Cele mai periculoase cornete erau cele cu bold in varf. Erau mai greu de scos din ochi. Dar ieseau, la fel de usor ca scoabele din bold. Scoabele erau niste ace indoite, trase din prastie.) Bun, deci ceva cunostinte militare aveti cu totii acum.
Si ziceam de ultimul meu spectacol de opera. A fost intr-o frumoasa seara de iarna.
A fost de neuitat. Ce am uitat e titlul, dar oricum, e ceva celebru.
Era o opera italiana. Asta e sigur. Si erau 3 mari solisti, 2 barbati si 1 femeie. Cazul clasic, nu?
Stiu ca actiunea se petrecea intr-o epoca clasica, de aia spun clasic. Aveau niste haine de alea lungi, stufoase, bombastice, cu palarii cu pene in cap. Era opera anului.
Artistii - bine pregatiti. Pe subiect. Femeia - canta in romana (altceva nici nu stia) , unul din tipi in italiana, iar principalul, desigur, in rusa. Nu am inteles nimic din ce voiau sa ne spuna, desi ma straduiam. Dar nu prea puteam sa aud, ca-mi clantaneau dintii-n gura de frig. Bai frate, era un cancer in sala, ca stateam toti cu paltoanele si gecile pe noi si culmea, vantul batea dinspre scena spre sala. Dupa ce aproape m-am pisat pe mine de frig, mi-am zis ca in veci nu o sa ma mai vada astia la opera! Eu dadusem de Iron Maiden si ei ma puneau sa ascult cum rage un porc in rusa? si asta pe un cancer de -15 grade in sala?
Din fericire, la varsta aceea precoca nu descoperisem inca beneficiile culturii rusesti, adica nemuritoarea Vodca, care m-ar fi incalzit si m-ar fi invatat si rusa, si italiana, chiar si romana dintr-o dusca...si mi-ar fi tinut si de frig, iar acum as fi avut o amintire cu o urcare pe scena nud si o voma calda pe sufleor. Ceea ce i-ar fi prins bine, la frigul care era.
Deci, mie cand imi spui de opera, ma ia cu frigul in oase si cu limba rusa.
Dar...Cio cio San.