Hai sa fim optimisti - Let's be optimistici
It's funny cum credem noi ca va fi mai bine, cand, de fapt, lucrurile merg din ce in ce mai prost! Credem ca maine ne vom simti mai vioi si mai fesh, cand, de fapt, imbatranim. Credem ca durerea de umar sau de spate sau de picior va disparea maine dupa
un somn bun, dar iata ca apare poimanine, mai rau.
Daca e sa fim realisti, optimismul e o minciuna care ne da sperante false.
Si chiar daca am vrea sa schimbam ceva, nu putem! Ne aflam intr-un sistem de valori controlate, unde ni se stabilesc niste roluri de marionete si trebuie sa ne jucam viata dupa cum vor niste inventatori de legi absurde. Vrei sa iesi din sistem? Nu se poate! Ai datorii, ai obligatii, esti legat, esti prins, esti vandut.
Chiar daca am vrea sa stergem tristetea din ochii copiilor nostri ... nu putem. Chiar daca am vrea sa umplem dorul din privirea copiilor nostri cand ne privesc, neputandu-ne vorbi...nu putem. Noi trebuie sa "play a role" impus de o societate careia nu ii pasa decat de legi cu dublu standard. Ca sa poti stapani o situatie aici se aplica simplu regula "divide et impera".
Separa-i si ii vei controla.
Banii pentru proiecte vin mai usor de la guvern cand exista situatii de separare, decat daca se creaza o pace sau o armonie. Ce justificare ar mai avea miile de fundatii care "ne apara" daca nu ar avea victime? Daca doar ar media, ar intermedia, ar cauta solutii amiabile? Nu ar fi profitabile. Dezbinarea oamenilor e necesara. Indatorarea oamenilor supusi e o metoda simpla de a controla viata lor. Uniti, oamenii s-ar apara, dezbinati sunt dezorientati si se arunca unde li se spune la comanda. Si pentru moment celor care se arunca asa li se va parea o salvare. Li se va parea ca e mai bine asa!
E mai simplu sa faci cum iti spun ei de pe niste foi cu statistici, printate si fotocopiate, impartite ca niste manifeste pretioase si de necontestat. Dar ei sunt niste straini care brusc sunt prietenosi cu tine. Nu sunt fratii tai, nu sunt familia ta, nu sunt oamenii tai. Nici macar nu sunt parintii tai. Dar ei stiu lucruri. Legi. Au numere. Au bani. Te uimesc cu bunatatea lor "neinteresata".
Nici nu realizezi ca esti si tu doar o statistica, esti doar un caz bifat. Un caz pe care sa isi croiasca urmatorul proiect cu care sa capete iar bani de la guvern. Pentru ei nu conteaza vietile distruse, ci doar statisticile pentru proiectele lor.
Indiferent daca te salveaza sau daca nu, ei vor veni sa ceara inapoi ceva. Ce va fi acel ceva?
un somn bun, dar iata ca apare poimanine, mai rau.
Daca e sa fim realisti, optimismul e o minciuna care ne da sperante false.
Si chiar daca am vrea sa schimbam ceva, nu putem! Ne aflam intr-un sistem de valori controlate, unde ni se stabilesc niste roluri de marionete si trebuie sa ne jucam viata dupa cum vor niste inventatori de legi absurde. Vrei sa iesi din sistem? Nu se poate! Ai datorii, ai obligatii, esti legat, esti prins, esti vandut.
Chiar daca am vrea sa stergem tristetea din ochii copiilor nostri ... nu putem. Chiar daca am vrea sa umplem dorul din privirea copiilor nostri cand ne privesc, neputandu-ne vorbi...nu putem. Noi trebuie sa "play a role" impus de o societate careia nu ii pasa decat de legi cu dublu standard. Ca sa poti stapani o situatie aici se aplica simplu regula "divide et impera".
Separa-i si ii vei controla.
Banii pentru proiecte vin mai usor de la guvern cand exista situatii de separare, decat daca se creaza o pace sau o armonie. Ce justificare ar mai avea miile de fundatii care "ne apara" daca nu ar avea victime? Daca doar ar media, ar intermedia, ar cauta solutii amiabile? Nu ar fi profitabile. Dezbinarea oamenilor e necesara. Indatorarea oamenilor supusi e o metoda simpla de a controla viata lor. Uniti, oamenii s-ar apara, dezbinati sunt dezorientati si se arunca unde li se spune la comanda. Si pentru moment celor care se arunca asa li se va parea o salvare. Li se va parea ca e mai bine asa!
E mai simplu sa faci cum iti spun ei de pe niste foi cu statistici, printate si fotocopiate, impartite ca niste manifeste pretioase si de necontestat. Dar ei sunt niste straini care brusc sunt prietenosi cu tine. Nu sunt fratii tai, nu sunt familia ta, nu sunt oamenii tai. Nici macar nu sunt parintii tai. Dar ei stiu lucruri. Legi. Au numere. Au bani. Te uimesc cu bunatatea lor "neinteresata".
Nici nu realizezi ca esti si tu doar o statistica, esti doar un caz bifat. Un caz pe care sa isi croiasca urmatorul proiect cu care sa capete iar bani de la guvern. Pentru ei nu conteaza vietile distruse, ci doar statisticile pentru proiectele lor.
Indiferent daca te salveaza sau daca nu, ei vor veni sa ceara inapoi ceva. Ce va fi acel ceva?